pentru ca suntem niste distrusi

O privii ganditor.
Ceva de genul.
Zise in cele din urma.

Isi pleca privirea, tremurand usor
Atunci...ar fi posibil sa staia cu mine, aici, doar din vinovatie? isi ridica iar privirea catre el, fixandu-l in ochi.

Habar n-am.
Raspunse scurt, negandindu-se sa formuleze mai sensibil la tristetea din privirea ei. Ce altceva ar fi putut sa spuna? Nimic.

Isi musca buzele, pe rand, umezindu-le.
Simtii un fior trecandu-i prin brate si sira spinarii, o dezamagire dureroasa. Spera sa nu tea din cauza asta. Sperase ca el nu se mintise cando implorase sa il lase langa ea.
simtii a lt fior si vru sa se ridice, insa se simtea impietrita acolo, langa el.

Momentan nu simt nimic. Nu am mai simtit nimic de cateva luni bune. Singura chestie care mi se plimba prin creier e ca vreau sa stau langa tine. Interpreteaza asta cum vrei.
Zise simplu cand tacerea ei ii ddu ragazul de a se mai gandi cateva clipe.

Isi muca buza inferioara, in coltul stang, pana la sange. Se simtea efectiv pierduta in sine.
Poate nu esti chiar sincer. Poate ca tot ce crezi ca simti e rodul vinovatiei.
poate nu mai iubit ci doar ai creat un atasament.
Tu, poate, nu vrei sa fi, defapt aici ci vrei doar sa te dezici de vinovatie. spuse sismplu privindu-l in ochi, matur de aceasta data.

Ti-am zis, interpreteaza cum vrei. Imi pasa prea putin daca stiu ce spun sau nu. Sunt aici indiferent din ce motiv, spun si fac aceleasi lucruri.
Raspunse pe un ton usor obosit.

Atunci, mein Prinzhen, eu nu vreau sa fi aici.Acum sau niciodata, vreau sa fi acolo unde ar trebui sa fi. Si nu cu mine, ci undeva frumos, cu cineva care sa te trezeasca la viata. Tu nu esti gregory. Esti ceva plin de vinovatie care-mi provoaca durere.
isi inchise ochii si se ridica, apoi se indeparta de el

Sunt cineva care dupa cateva luni in care a venit si a stat ingenunchiat in fata persoanei iubite care il uraste din toata fiinta, intr-o incercare esuata de a o privii, si-a pierdut senzatiile de la prima pana la ultima. N-am putut nici sa ma lovesc cu capul de ceva sau sa imi aprind o tigara. Sau macar sa deschid o conserva de ceva cat sa mananc. Am uitat practic cum e sa dormi. La inghitit doar medicamente ca sa ma pot ridica si sa vin sa te vad. Cand m-am intors la atelier, n-am mai fost in stare sa termin o ecuatie in mai putin de trei ore. cum mi-a mai revenit o parte din rpiditatea calculelor, dar tot raman blocat uitandu-ma la cate o cifra stramba. E vinovatie? Habar nu am ce e. Nici nu imi pasa ce e. Sa ma dezic de vina? N-am stat in viata mea in genunchi in fata nimanui. In fata ta am stat in fiecare nanosecunda timp de mai mult de sase luni, de cate ori am fost in aceeasi incapere cu tine. Am plans ca un copil cum n-am facut-o in toata viata mea pentru ca de fiecare data, indiferent de varsta, tentativa de a plange se termina cu un cap dat in primul obiect tare pentru a ma potoli. Mi-am pierdut orice urma de mandrie sau de orgoliu. Poti sa faci ce vrei cu mine, nu imi pasa absoluc deloc. Daca accepti sa stau aici, stau. Daca nu, nu am energie sa mai incerc sa te fac sa ma lasi langa tine. Sunt un ratat esuat in studii, incapabil sa se mentina la un atelier de mecanica auto dupa optsprezece ani de studii, incapabil sa bage ceva comestibil in gura fara sa faca hemoragie interna, incapabil sa doarma, incapabil sa gandeasca mai departe de cateva elemente de baza intr-o ierarhie dezordonata. O fi vinovatie, eu stiu?
Se uita absent la un punct din aer in timp ce vorbea usor ragusit, evident dezobisnuit de atata vorba.

Se cutremura toata. insa il lua de mana, i-o stranse intre degetele ei.
Mein Prinzchen, vino cu mine il trase usor, dupa ea pana in camera.
il ruga sa se intinda pe pat si ea se intinse langa el.
Se cuibarii in bratele lui si-l ruga sa o imbratiseze.
iarta-ma ii ceru vorbind usor pe nas, respirand greoi

O imbratisa asa cum ii ceruse. Vazand-o intr-o stare pe care o interpreta ca fiind tristete, ridica precaut mana, punandu-si-o incet pe capul ei.
Ii urmarii reactia.

Zambii, vizibil, si-si freca putin capul de umarul lui. Moale si cald, asa cum il stia de atata timp.
Inspira o lcipa mirosul lui si-si inchise ochii.
Incepu' sa fredoneze a celasi cantec de leagan.

Nu isi misca mana, calmandu-si totusi incordarea brusca care survenise asteptarii reactiei. Simtii melodia patrunzandu-i in creier, ca una din lucrurile la care nu avea cum sa nu fie sensibil, insa avand in vedere faptul ca din seara aceea revenise la insomnii, nu avu un efect mai puternic de atat.

Se baga mai tare in el, bagandu-si nasul in gatul lui, lipindu-si fruntea de maxilarul lui.
Am nevoie de tine ...Mein Greg respirand greoi isi indrepta capul cat sa-i poata soptii la urechie acele cuvinte

Zambi imperceptibil la auzul cuvintelor ei, inchizandu-si ochii pentru a se deconecta chiar daca stia ca nu avea sa doarma, lucru evident dupa ritmul respiratiei lui.
Ramase totusi asa, pentru a isi proteja partial ochii.

Se s transe toata in jurul lui, trecandu-si un picior peste al lui.
continua sa fredoneze.
----------------------------------
Trei luni mai tarziu.
Se trezii speriata. Patru si jumatate dimineata.
Bucatarie. Cafea. Balcon. Lacrimi.
Se cuibarii in scaun, acopeindu-si fata in maini-- maini acoperite la randu-le de manecile lungi ale camasii--

Deschise ochii reflex. Era asezat in pat de forma, fiind acolo la cererea ei pentru a dormi, respectiv pentru inca o incercare esuara de a se odihni.
Se ridica in capul oaselor, cautand-o din priviri, punandu-si ochelarii pe nas.
Mormaind ceva, se ridica, cautand pachetul de tigari in blugii pe care ii lasase pe jos langa pat.
Nu se obosi sa se imbrace in timp ce isi aprindea o tigara din mers, indreptandu-se spre balcon pentru a o fuma.
Dadu insa peste fata.
Esti in regula?
Ii puse o mana pe umar, lasandu-se pe vine pentru a fi la acelasi nivel cu ea. O privii fara expresie, cu tigara atarnandu-i de buza inferioara.

Il privii neigura si o clipa ii zambii inainte de a se chinui sa-si stearga rapid, nervos lacrimile. Incerca sa articuleze ceva insa nu simtii decat un val de frica.
Se lasa spre el, imbratisandu-l
da, cred. nu, nu stiu! mi-e frica! valul de lacimi o napadira iara

Lasa tigara pe podea, strangandu-si foarte usor bratele pe spatele ei atunci cand o simtii imbratisandu-l. Aceeasi goliciune interioara, insa era mai destins in gesturi.

Spune-mi opoveste greg.Mi-e teama.Mi-e teama!
Fa-ma sa uit, fa-ma sa uit ! ii ceru printre lacimi, speriata

Se uita prostit la ea cateva clipe. O poveste? Era unul din ultimele lurcuri la care ii statea capul. Daca i-ar fi cerut sa ii explice de ce picurii de ploaie cad intr-un punct anume, ar fi inceput sa ii debiteze legile aferente.
Urase intodeauna povestile. Intreaga lui viata urase fiecare basm sau poveste pentru copii pe care o citise.
Totusi, se stradui sa alcatuiasca o structura narativa cat de cat coerenta si corecta ca exprimare si verbalitate.
Daca te-ai uita intreaga zi la zborul pasarilor, ti-ai da seama cum s-a simtit cel care a descoperit in miscare pasiunea sa. Pasiunea sa pentru libertatea oferita de captivitatea in legile propriului corp, in miscarea fizica care il elibereaza pe toate planurile. Pasiunea sa pentru dans.
Poate daca te-ai uita la reflexia norilor in apa murdara a unui rau ti-ai da seama cum s-a simtit cel care a descoperit in zbor pasiunea sa. Pasiunea sa pentru libertatea oferita de indrazneala de a ridica privirea la cer, lasandu-se pe spate in iarba, visand la senzatia umeda perceputa de pielea sa in contact cu norii. Pasiunea sa pentru pilotaj.
Daca ti-ai ineca fiecare clipa in pahar, ti-ai da seama cum s-a simtit cel care a descoperit in uitare pasiunea sa. Pasiunea pentru libertatea de a se distanta de existenta. Pasiunea sa pentru uitare.
Si daca totusi te-ai uita la cei din jur, ai intelege cum s-a simtit cel care a gasit in ceilalti pasiunea sa. Pasiunea pentru libertatea data de bratele altora si suspinele lor varsate in umarul tau. Pasiunea pentru umanitate.
Si poate vei simtii in toate pasiunea pentru libertate a celor care au fost liberi in captivitate.

Suspina si se sprijinii mai mult in el.
mein Prinzchen susotii inainte sa adoarma iar, la e l in brate.
Desigur, nu din cauza cuvintelor lui cat din cauza vocii lui s ia- caldurii trupului.

O ridica pe brate ducand-o in pat, invelind-o cu patura, veghiind-o cateva minute inainte de a se intoarce pe balcon la tigara lui.

Ceteva(mai multe, multemultemulte) luni mai tarziu.
Gregory incepuse sa plece tot mai des.ii spusese la un momentdat despre nu-stiu-ce-post si nu-stiu-ce-intruniri. Nu conta, oricum era bine sa fie liniste in casa.
si totusi, de cand pleca de la ea la acele intruniri parea mai el...mai el ca niciodata.
Se bucura enorm da in egoismul ei simtea ca lui ii e mai bine fara ea.
In ziua aceea gatea.
Scaaart.
Auzii usa si sarii aproape din loc, cutitul alunecandu-i din mana, trecand putin peste carnea degetului aratator.
Auch! isi linse degetul

Ii auzii icnetul, astfel incat intra in bucatarie, din moment ce oricum in directia aceea se indrepta.
Te-ai ranit.
Observa, simtind mirosul de sange in aer.
Da-mi sa vad.
Simtii cum mana ii tremura usor, tradand agitatia cand ii lua mana, studiind taietura.